Pantofii lui Socrate

Socrate avea obiceiul sa-si petreaca ziua pe strada,discutand cu concetatenii sai despre chestiuni dintre cele mai diverse,desi totdeauna cu o finalitate filosofica si chiar pedagogica.
Cateodata ii intreba:La cine credeti  ca trebuie sa merg pentru a-mi repara un pantof?
La pantofar,desigur.i se raspundea.
Si la cine trebuie sa merg-insista el-daca vreau sa potcovesc un cal?
La un potcovar,e logic,i se raspundea.
Dar daca vrem sa reparam masinaria statului,la cine trebuie sa mergem?
Intreba Socrate in cele din urma……………:)

 

Moartea lui Heraclit

   Coform opiniei lui Heraclit din Efea,toate lucrurile au ceva identic.Dar ceea ce au toate in comun este tocmai faptul ca sunt diferite.
Intr-adevar,nu putem defini un lucru daca nu semnalam trasaturile care il disting de altele si il opun acestora.
Astfel ,nu putem intelege ziua fara noapte si nici viata fara moarte.
De altfel,scurgerea timpului are grija sa unifice contrariile, facand ca ziua sa devina noapte si viata sa se transforme in moarte.
Heraclit a mai scris si ca
„Razboiul este parintele a tot ce exista si regele tuturor lucrurilor”.
Era ceva ce el trebuie ca a trait intr-un mod foarte profund,de vreme ce parea sa se afle intr-un razboi continuu cu cei din jurul sau si chiar cu el insusi.
Desi era din neAm regesc.si-a petrecut o parte din viata in munti,departe de alti oameni,
hranindu-se doar cu ierburi.
Pe de alta parte ,este cunoscuta neclaritatea lui Heraclit atunci cand isi exprima gandurile,iar atata singuratatea trebuie sa fi accentuat si mai mult dificultatile pe care semenii sai le aveau in a-l intelege.
La aceasta pare sa faca aluzie si legenda despre moartea sa,conform careia,atunci cand s-a imbolnavit de hidropizie,s-a dus la doctori pentru a vedea daca putea sa-l ajute.
Acestia insa nu numai ca nu au putut sa-l insanatoseasca,dar nu au reusi,probabil,nici macar sa inteleaga bine solicitarile bolnavului de a-i scoate”umezeala care-i opima pantecele” ori de a face” seceta din ploaie”.
Pentru ca nu a gasit vindecare la medici,Heraclit,care considera sufletul ca fiind un amesec de foc si apa si credea ca” umezeala este moarte pentru suflet”,a hotarat sa se acopere cu baligar,pentru a vedea daca umorile erau absorbite de caldura humusului,
Insa in loc sa se vindece,a murit chiar acolo,ingropat in necuratanii,pentru ca nu a reusit sa se faca inteles.
Chiar el fusese cel care afirmase ca:

„DESTINUL UNUI OM ESTE CARACTERUL SAU!”

 

Vocea cainilor

Pitagoreicii credeau in metempsihoza.Conform acestei credinte,sufletele mortilor se intorc in lumea noastra.reincarnate. Xenofan lua in deradere aceasta teorie.facand uramtoarea gluma:
„Se spune ca Pitagora a trecut o data pe langa caneva care maltrata un caine si i-a cerut sa inceteze:
-Nu-l mai chinui.E sufletul unui prieten al meu.
-Dar tu de unde stii acest lucru? L-a intrebat cel care maltrata cainele?
Pitagore a raspuns:
-Am aflat cand i-am auzit vocea”