RSS

No love.

I saw the threes undressing their sense of being. The flowers glowing in bitterness….. Humans grabbing after selfishness, bathing in egocentrism. A strange kind of madness flowed in the air.. I couldn’t understand.. It was way over my perception… I didn’t felt kindness.neither love.. I didn’t fined my place…I never  fit in… There was no love..just other ,bad things…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 21, 2017 în Bukott angyalom

 

You need to learn

  • You need to learn,that your love won’t be always enough.. That your love counts sometimes in case of worry’s.. it’s just like a not to important gift..useful some days… But that doesn’t mean you must stop loving..that’s the beauty of true love…it don’t claim rewards..it’s unconditional…I love you even if you „love” .me with conditions…

You need to learn,that the strength lays inside  you.. Not every one is lucky  having someone helping carrying the difficulty’s of his/her existence.. There are so many souls living in this world , who have learnd the power of self- strength.. You are impressing, brave and strong!

You need to learn,that helping someone often is followed by ungratefulness.. But your willing to help must be  just like love ..unconditionally.. Prove yourself that not all humans are selfish..

You need to learn, that by giving your time to someone ,you give something precious away and not everyone consider that you are worthy… paying you with the same coin… Give your time anyway,because in some cases you may save lifes…

You need to learn,that listening  to someones problems, doesn’t means they will listen when you can’t bare yours… You know the bitterness, loneliness, of  nights.. When you cry yourself to sleep, having no one to speak.. Help others ,so they don’t experience that kind of pain. Maybe it will mean the world to them…

Be the positive example in this negative existence…

 
7 comentarii

Scris de pe Februarie 18, 2017 în Bukott angyalom

 

Sense of silence…

…Hear me when i don’t say a word!
That’s when my spirit is the loudest…internal-silence_humanity-healing

 

 
 
Imagine

Gândul de Vineri…

13413094_859242597552775_2794014380705170694_n

 
 

E joi..e poezie

Poemul XX- Pablo Neruda

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

Pot scrie, de exemplu: „noaptea-i înstelată
şi stelele tremură albastre în depărtare”.

Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?

Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, şi ea nu-i lângă mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare…
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.

O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi…
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.

A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, şi-atât de lungă e uitarea.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe,
şi sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.

Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
şi acestea ultimele rânduri

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 9, 2016 în Altele...., Egyeb

 

Dragul meu!

Uneori nu ne dăm seama cum trece timpul,iar noi ne schimbăm, neobservat odată cu el.
Doar  sentimentele au rămas inerte,înghețate-n momente.
M-am schimbat, te-ai schimbat, și totuși  ,indiferent de circumstanțe rămâi acel cunoscut care mă face să cred în locul numit:Acasă.
Am plecat demult,  nu vreau să mă întorc,  nu vreau s-o faci nici tu.
Știu că mă cari cu tine,cum o fac și eu.Suntem melodia de fundal al vieții noastre.
…și totuși..nu mai vreau  să-mi atingi sufletul…
Iluziile să le lăsăm moarte,îngropate pentru veșnicie.
Am făcut tot posibilul să nu mai fiu cea care am fost…

…dar rămân mereu a ta..
R…..

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 8, 2016 în Altele...., Bukott angyalom

 

Oscar Wilde…2

Adevărul pur şi simplu este rareori pur şi niciodată simplu.

 
 

Etichete: ,